Descriere

Dominând împrejurimile cu statura sa voievodală, acest stejar are o istorie pe care puține ființe vii ar fi putut s-o aibă. E pomenit pentru prima dată în documentele locului la 1456, cu un an înainte de începutul domniei lui Ștefan cel Mare. Legenda zice că după o luptă crâncenă din apropierea satului Cobîlea în care a biruit tătarii, Voievodul Ștefan cel Mare a dat ordin să se înalțe o bisericuță, așa cum îi era obiceiul, după orice victorie. Bine, alte locuri au beneficiat de mănăstiri întregi, dar cine să ghicească algoritmul după care s-a condus Voievodul? Și s-a înălțat această bisericuță la marginea satului, lângă acest stejar, la umbra căruia Ștefan s-a odihnit după lupte. Mai trecuse pe aici de nenumărate ori, căci acesta era drumul către trecătoarea peste Nistru de la Vadul Rașcov. Se zice că zidurile bisericii au fost ridicate din pene și albuș de ou. În timpul unei furtuni îngrozitoare un fulger a despicat unul dintre ramurile cele mai mari ale stejarului, lăsând o rană imensă din care s-a format o scorbură. În timpurile năvălirilor străine, temându-se de vandalizarea bisericii, locuitorii satului au scos tezaurul și l-au ascuns în scorbură. Dar cei care au acoperit cu mortar scorbura ca să nu lase să pătrundă mucegaiul în măduva copacului s-au temut să bage mâna în scorbură, așa că gândurile localnicilor încă sunt tulburate de ideea că înăuntrul acestui stejar sunt ascunse comori. Învăluit de șoapte, taine și legende, stejarul ține și azi piept furtunilor, arșiței și ne oferă o îndelungată lecție de demnitate. Nu e obligatoriu să te frângi sub vremi, poți face ca vremurile să se rupă sub tine. Stejarul lui Ștefan cel Mare se află în localitatea Cobîlea, sat Șoldănești, la o distanță de 125 km. față de Chișinău.

Rute

Tăguri