Descriere

Mănăstirea Tazlău, mănăstire de călugări cu hramul Nașterea Maicii Domnului, situată în localitatea Tazlău la 36 km sud de Piatra Neamț, pe DJ 156A, este o ctitorie din 1497 a lui Ștefan cel Mare pe locul unei foste biserici de lemn construită de Alexandru cel Bun.

Asezământul monahal de la Tazlău apare menționat pentru prima dată într-un document din 30 octombrie 1458, când Ștefan cel Mare la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistrița, Eustatie, întărește hotarele braniștei Mănăstirii Tazlău până la Rachitiș. Între anii 1496-1497 are loc construcția bisericii de zid “Nașterea Maicii Domnului” de la Tazlău.

Construcția masivă din piatră este una dintre monumentalele ctitorii ale voievodului Ştefan cel Mare.Biserica mănăstirii este împrejmuită de ziduri de apărare asemănătoare celor de la Suceviţa şi Moldoviţa. Domnitorul Petru Rareş a adăugat Turnul Clopotniţă, care are o înălţime de 14 metri, şi trei clopote, dintre care cel mare are o greutate de 575 kg, apoi domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a clădit pridvorul. De-a lungul timpului așezământul a fost jefuit și distrus de mai multe ori, apoi refăcut.

Pentru întărirea apărării mănăstirii, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, s-a construit palatul egumenesc chiar lângă clopotniţa lui Petru Rareş, iar între anii 1858 – 1859 s-au făcut o serie de reparaţii care au condus la îndepărtarea de la forma iniţială prin adăugarea unor noi idei constructive, tot acum refăcându-se şi pictura din interiorul bisericii în vechea zugrăveală, predominând culoarea roşie.

În anul 1879, se întrerupe viața monahală de la Mănăstirea Tazlău ca urmare a unui incendiu. Locasul a fost refăcut în anul 1894, iar biserica devenită parohie, va servi cu prioritate nevoilor satului. Clopotnița care a fost și ea distrusă de flăcări a fost refacută în anul 1902, dar într-un stil influențat de arta rusească.

Din anul 1990, biserica Sfântului voievod Ștefan cel Mare devine din nou mănăstire de monahi, fiind astfel readusă la destinația ei inițială.

Tăguri